Introducere Discografie Cronologie Indice Articole

... sunt un muzicant-autodidact, om incomod şi artist al poporului fără studii superioare... (Mihai Dolgan)

Dedicăm aceaste pagini formaţiei moldoveneşti „Noroc”, întemeiată în 1967 de compozitorul Mihai Dolgan.

Poate că „formaţie” e un cuvânt prea puţin potrivit în acest context. „Noroc”-ul reprezintă o legendă, o generaţie, o epocă, sau, pe scurt, un fenomen unic şi irepetabil. Nici cuvântul „moldovenesc” nu ştim cât de potrivit e – deşi au activat cu preponderenţă la Chişinău, „Noroc”-ul a început în plin URSS, şi au cântat în limbile română (pe atunci „moldovenească”), rusă, ucraineană, ba chiar şi în italiană şi spaniolă.

Nu e uşor să schiţezi în două rânduri ce reprezintă „Noroc”-ul. Nişte Beatles ai Moldovei Sovietice, au fascinat întregul URSS - au cântat în stil big beat, şi au combinat motive folclorice cu cel mai pur jazz-rock. Chiar dacă Mihai Dolgan şi Lidia Botezatu au fost mereu sufletul formaţiei, de-a lungul anilor, componenţa „Noroc” a suferit foarte multe schimbări. Mai mult, între 1974 şi 1985, formaţia a activat cu numele „Contemporanul”. Dar cântecele lui Mihai Dolgan s-au bucurat de un succes enorm în tot spaţiul sovietic şi în afara lui, şi asta în pofida faptului că cele mai multe erau cântate într-o limbă necunoscută publicului (româna).

„Noroc”-ul a favorizat lansarea şi afirmarea a numeroşi artişti care cântă şi azi în Republica Moldova. Pentru că sunt mulți, și pentru că există riscul de a omite pe cineva, nu dăm toată lista aici (multe nume sunt totuși menționate la secțiunea Cronologie). Cântecele lui Mihai Dolgan au fost traduse şi cântate în mai multe limbi, şi respectiv ascultate de milioane de oameni (chiar dacă în aranjamente total diferite ca stil de original, cum ar fi "De ce plâng chitarele" de O-Zone). Iată de ce am considerat fenomenul „Noroc” mult prea important ca să nu aibă şi el parte de câteva pagini în hiperspaţiul numit „internet”.